Automedicație Rațională și Antibiotice

Descrierea proiectului:
Prin intermediul proiectului, studenții farmaciști trag un puternic semnal de alarmă asupra unei probleme des întâlnite, automedicația, iar totodată aduc în atenția populației importanța utilizării în mod corect a
antibioticelor. Astfel, printre activitățile ce au avut loc în cadrul campaniei putem remarca:
– colaborarea cu Asociația Colectiv GTG 3010 și Ministerul Sănătății pentru a împărți 1800 de cutii de pseudoantibiotice în marile piețe din capitală;
– strângerea a 900 de chestionare de la  pacienți din farmacii cu privire la automedicația rațională și antibiotice, a căror centralizare va ajuta în următorii ani la informarea maselor cu privire la pericolele la care se expun cu date cât mai recente;
– Informarea voluntarilor prezenți la campanie în cadrul workshopurilor;
– informarea liceenilor;
– informarea studenților (Facultatea de Farmacie, Facultatea de Drept);
– realizarea unei dezbateri publice;
– susținerea unei prezentări în cadrul Asociației Mame pentru Mame.

Justificare

Problema majoră cu care se confruntă medicii, dar şi farmaciştii la ora actuală, o reprezintă automedicaţia pacienţilor. Pacientul (bolnavul) la primul simptom al unei boli îşi administrează singur medicamentul pe care îl consideră el că îi va face bine, evitând să ceară ajutorul unui medic sau al unui farmacist. Abia când boala se agravează, pacientul cere un consult de specialitate. Evident, în acest moment boala este mai dificil de tratat decât dacă s-ar fi intervenit în prima fază cu medicamentul adecvat.

Numărul de medicamente fără reţetă s-a dublat în ultimii 10 ani, acestea devenind tot mai accesibile publicului. Aceste decizii au favorizat proliferarea fenomenului de automedicaţie care se referă la practica de a lua medicamente din proprie initiaţivă, fără prescripţie medicală. În aceste condiţii responsabilitatea farmacistului este în creştere, fiind unicul care poate consilia şi educa pacienţii.

Obiective

Informarea studenților cu privire la:

  • Informarea populaţiei cu privire la clasele majore de medicamente fără reţetă;
  • Conştientizarea populaţiei în legătură cu efectele grave ce pot să apară datorită combinării întâmplătoare sau chiar administrării în mod frecvent a unor medicamente uzuale;
  • Promovarea consumului responsabil şi raţional de medicamente;
  • Inspirarea unei încrederi în farmacişti care să faciliteze o comunicare mai bună pacient-farmacist;
  • Creșterea interesului populației printr-un mod atractiv, având la bază completarea unui chestionar cu întrebări referitoare la automedicaţie şi dezbaterea răspunsurilor de către un cadru specializat;
  • Realizarea unui studiu privind „Automedicația în rândul studenților din România”.
Justificare

Problema majoră cu care se confruntă medicii, dar şi farmaciştii la ora actuală, o reprezintă automedicaţia pacienţilor. Pacientul (bolnavul) la primul simptom al unei boli îşi administrează singur medicamentul pe care îl consideră el că îi va face bine, evitând să ceară ajutorul unui medic sau al unui farmacist. Abia când boala se agravează, pacientul cere un consult de specialitate. Evident, în acest moment boala este mai dificil de tratat decât dacă s-ar fi intervenit în prima fază cu medicamentul adecvat.

Automedicația în sine este un sistem de tratament care are avantaje evidente, printre care:

  • instituirea farmacoterapiei în timp util după debutul simptomelor, în cazul unei suferințe minore;
  • câștig de timp și reducerea costurilor tratamentului în suferințele ușoare și trecătoare, pentru pacient, care poate avea acces la unele medicamente, fără consult medical;
  • câștig de timp pentru medic, care nu mai trebuie să acorde consultații și să prescrie medicația pentru suferințele minore – câștigul de timp fiind și în avantajul pacienților care necesită consult medical

Sistemul automedicației poate însă antrena abuzul de medicamente, cu efecte nedorite și suferință suplimentară a pacienților, atunci când automedicația nu este consiliată de către farmacist și în condițiile unei educații farmacoterapeutice insuficiente a populației.

Numărul de medicamente fără reţetă s-a dublat în ultimii 10 ani, acestea devenind tot mai accesibile publicului. Aceste decizii au favorizat proliferarea fenomenului de automedicaţie care se referă la practica de a lua medicamente din proprie initiaţivă, fără prescripţie medicală. În aceste condiţii responsabilitatea farmacistului este în creştere, fiind unicul care poate consilia şi educa pacienţii.

Obiective
  • Informarea populaţiei cu privire la clasele majore de medicamente fără reţetă.
  • Conştientizarea populaţiei în legătură cu efectele grave ce pot să apară datorită combinării întâmplătoare sau chiar administrării în mod frecvent a unor medicamente uzuale.
  • Promovarea consumului responsabil şi raţional de medicamente.
  • Inspirarea unei încrederi în farmacişti care să faciliteze o comunicare mai bună pacient-farmacist.
  • Creșterea interesului populației printr-un mod atractiv, având la bază completarea unui chestionar cu întrebări referitoare la automedicaţie şi dezbaterea răspunsurilor de către un cadru specializat.
  • Realizarea unui studiu privind „Automedicația în rândul studenților din România”.

O parte din material a fost preluat de pe http://www.fasf.ro